Futuți dumnezeii și paștele și cristoșii mă-tii de porc împuțit, cu mă-ta care-i curvă și cu tactu-n pușcărie și cu tot neamul tău la balamuc; vedeți-aș ochii ăia beliți în sicriu și pe nevastă-ta făcută poștă în cimitir.. hai sictir umflatu’ dracu’!
Alice încurajând Leul în adaptarea românească a romanului “The Wonderful Wizard of Oz”
(fără deci) simt că o iau ușor ușor razna. Râd din motive prea simple comparativ cu ce se întâmpla în vremurile trecute: fart jokes, not jokes, smell my/pull my finger jokes, etc.
De altfel, simt că îmbătrânesc. SimptomatoLOLogie:
- albesc. Trist.
- fruntea e încruntată implicit
- urăsc câcații de plozi care fac gălăgie ziua pe afară
- mă preocupă tot mai mult ce feluri de mâncare bag în mine. Spre deosebire de vremurile bune când trăiam pe bază de pizza și pepsi. Acum trăiesc pe bază de pizdă și apă cu electroliți
- mă culc la 11-12 noaptea
- folosesc servicii de online dating
- plătesc facturi (major suckage)
- lumea îmi zice “Bună ziua” în loc de “Salut”. Chiar și cei care mă cunosc
- garderoba începe să fie monopolizată de pantaloni non-blugi
- mă piș așezat pe budă (că e mai comod)
Dar cu toate acestea, mă prăpădesc de râs când aud un “smell my finger”.
